Calea Luminii: Isus din Nazaret
Pe drumul vieții, printre umbre și suspine,
Se înalță o stea, cu multă binecuvântare,
Isus din Nazaret, cu inima curată,
A adus o cale, o lumină rară.
Dintr-un mic sătuc, cu oameni simpli,
A crescut un Mântuitor, plin de iubire,
Cu vorbe blânde, ne-a învățat,
Să fim mai buni, să nu mai facem păcat.
Calea lui era plină de semne,
De miracole mari și de povești ferme,
A învins boala, a adus liniște,
În fiecare suflet, a stârnit bucurie.
A mers pe ape, a liniștit furtuna,
Cu fiecare pas, ne-a arătat, cu adevărat,
Că dragostea e puterea, lumina din noi,
Să ne ajutăm, să ne fim frați, nu dușmani.
Privea oamenii în ochi, fără judecată,
Îi iubea pe toți, fără excepție sau dată,
Fie că erai rege, sau om de rând,
În fiecare inimă, el te găsea, cu gând.
Învăța pe cei săraci, pe cei pierduți,
Că pacea se găsește în sufletele adăpostite,
Și nu în avuții, nici în mândrie,
Ci în bunătate, în sinceritate și umilire.
Când a vorbit, cuvintele lui dansau,
Cadaar i-a adus mângâiere, ca un dar,
„Iubiți-vă unii pe alții”, aceasta era legea,
Un adevăr simplu, dar cu mare adâncime.
Aprecia natura, florile și păsările,
A văzut frumusețe în toate creaturile,
Învăța că lumea e plină de minune,
Căci în fiecare lucru, găsim o sufragerie.
Dar venind vremuri grele, de întuneric,
Oamenii s-au îndepărtat, au fost necredinciosi,
Cu inimi închise, au uitat de iubire,
Și l-au judecat, fără milă, fără uz.
Dar Isus, cu privirea-i blândă,
A îndurat totul, a purtat povara greu,
A arătat că iubirea este neînfricată,
Căci chiar și pe cruce, el a iertat, nu a spus greu.
Calea Luminii, ce ne-a lăsat,
E farul ce ne ghidează, în noaptea ce-a venit,
Ne învață să fim oameni, să ne ajutăm,
Să trăim cu încredere, și să nu ne mai temem.
Ne vorbește prin fapte, prin dragoste curată,
Prin gesturi mici, dar cu inima mare,
Un zâmbet, o îmbrățișare, un ajutor,
Aceasta-i calea, aceasta-i fior.
În amintirea lui, ne adunăm iar,
Pe Calea Luminii, pașii ne sunt clar,
Să aducem iubire, să fim îngeri pe pământ,
Căci în fiecare dintre noi, există un ceas de cânt.
Așa că, dragi prieteni, să nu uităm,
Să pășim cu hărnicie, pe drumul ce-l avem,
Calea lui Isus, să ne fie far,
Să ducem în lume, un zvon de har.
Așa se scrie povestea, de-a lungul vremii,
Despre Isus din Nazaret, și iubirea lui nemerită,
Căci pe drumul călător, al vieții noastre,
El e lumina, ce ne va călăuzi printre pașii fervenți.
