Rezumat:
La 29 septembrie 1910, marele duhovnic ArsenieBoca s-a născut în Vaţa de Sus, Hunedoara. A trăit o viață dedicată învățăturilor Bisericii Ortodoxe Române și a trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia.
Ce nume a purtat inițial Arsenie Boca?
Zian Boca era, de fapt, numele Părintelui Arsenie.
Prenumele copilului nu este ales în conformitate cu datinile religioase ci, mai degrabă, este inspirat de istoria tumultuoasă a acestei regiuni în care ortodocșii și greco-catolicii luptă împreună pentru supraviețuirea și recunoașterea comunității româneasc.
Uneori, numele românilor sunt adaptate la gramatica maghiară pentru a putea fi scris corect în documetele oficiale. De exemplu, „Jianu Vălean” devine „Zian Vălean”, ceea ce înseamnă Jianul din vale.
Datorită proximității izvoarelor Jiului, legenda lui Iancu Jianu/Zianu este încă vie în sudul Ardealului. Potrivit lui Tatiana Niculescu din volumul “Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca”, nașterea micului Jianu/Zianu are loc în casa bunicilor materni de pe valea dealului Bujoara, ceea ce face ca pruncul să fie un „vălean”.
Biografia Părintelui Arsenie Boca
29 septembrie 1910
Zian a venit pe lume în localitatea Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), într-o familie de ţărani modesti, Iosif şi Cristina, care au fost foarte credincioşi. Prima sa identitate a fost Zian.
Anul 1929
Zian a absolvit liceul „Avram Iancu” din Brad şi a devenit liderul promoţiei. Colegii l-au numit „sfântul”, iar în semn de încredere şi respect au decis să-i dedice un stejar. Acesta a fost botezat „Gorunul lui Zian” şi va simboliza prezenţa sa pentru veşnicie.
Anii 1929 – 1933
Iniţializează studii teologice la Institutul Teologic din Sibiu, unde devine celebrat pentru talentul excepţional de care dă dovadă. Aici aflăm cât de bun este ca pictor şi muzician la flaut, lucruri ce-i vor aduce numeroase premii în anii următori.
1933
Mitropolitul Nicolae Balan trimite pe Ion Groşan la București pentru a urma Institutul de Belle Arte. Acolo va lua parte și la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer, precum și la prelegerile de mistică oferite de Nichifor Crainic. Tot acolo va contribui la traducerea Filocaliei, în special prin realizarea graficii primelor patru volume, publicate apoi la Sibiu.
Septembrie 1935
Documentele arhivei Arhiepiscopiei Sibiu menționează faptul că a fost hirotonit ca citet și ipodiacon, precum și diacon celib. Acest lucru se întâmplase sub oblăduirea Părintelui Veniamin Tohaneanu.
Anul 1939
Merge la Muntele Athos pentru a trăi o viaţă duhovnicească, postind 40 de zile. Acesta dedică trei luni acelui loc sfânt și se închinoviază la Mănăstirea Sâmbetii-de-Sus din zonă.
3 mai 1940
El ia calea monahismului şi primeşte numele de Arsenie când se tunsese.
Zece aprilie, anul 1942
Preotul este sfinţit şi ales ca stăreţ al mănăstirii de către Părintele.
Anul 1944
A luat calea Basarabiei, în Chişinău, pentru a învăţa arta bisericească şi poleirea icoanelor. Se întoarse acasă în primăvara anului 1945.
Mai 1948
Autorităţile comuniste au arestat şi torturat Părintele, învinuindu-l că ar fi legat de organizaţia legionară. Acesta însă a refuzat acuzaţiile şi chiar în 1947, cu sprijinul său, la Sâmbăta s-a organizat o conferinţă care a dus la unitatea tuturor forţelor anti-comuniste din ţară.
25 noiembrie 1948
Mitropolitul Nicolae Bălan reloca la Mănăstirea Prislop, care era în paragina după ce ultimii trei călugari greco-catolici au plecat (în 1948 greco-catolicii s-au convertit la ortodoxie). El a fost numit stareţ al acestei mănăstiri și a luat decizia de a o readuce la viața începând cu starea ei materială.
Anul 1950
La Prislop, biserica se transformă în maici. Părintele Arsenie nu mai este Stareţ, ci rămâne duhovnicul Mănăstirii, iar Zamfira este numită Stareţa.
Anul 1951
Securitatea a reluat măsurile dispuse pentru părinte si a fost ridicat.
Anul 1952
După ce a fost condamnat la închisoarea si a ispasit pedeapsa la Ocnele Mari și la Canal, părintele s-a întors la Prislop.
Anul 1959
În anul 1954 Mănăstirea Prislop este demolată și maicile sunt alungate. De asemenea, Părintele Arsenie îi este interzis să mai slujească. Clădirea mânăstirii devine un camin pentru persoanele în vârstă până în 1976, când Mănăstirea Prislop este redeschisă.
În 1961, după o lungă călătorie prin București, a fost angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Maicile Schitului, participând doar ca cântăreț la slujbe.
Anul 1968
El a primit o pensie minoră pentru a putea incepe pictura bisericii de la Drăgănescu, unde s-a dedicat timp de 15 ani pentru a finaliza ceea ce se numește astăzi „Capela Sixtină” a Ortodoxiei românești.
Intervalul 1969 – 1989
El posedă un atelier de pictură și chilie la noul așezământ mănăstiresc de la Sinaia.
28 noiembrie, anul 1989
La 4 decembrie 1989, Părintele ne-a părăsit la Sinaia. Înmormântarea a avut loc la Prislop şi de atunci, fiecare an, mai mulţi credincioşi se adună acolo pentru parastas, rugăciune şi comuniune. Numărul lor creşte de la an la an.
