Rezumat:
Sunt multe exemple oferite de Biblie care ne arata ca putin in mana lui Dumnezeu poate avea o valoare mare. Un toiag in mana unui pastor ce mana o turma de oi prin pustia Madian, un toiag de care Moise fugea ca de sarpe prin Cuvant devine un simbol de lider. Imi aduc aminte de tanarul cu parul balai care inarmat pana in dinti cu armura imparatului, statea atat de bine incat nu se misca. Si in locul armurii a ales cinci pietre netede. Sau o mama ramasa singura cu doi copiii, pe care trebuia sa ii vanda in robie pentru a scapa de camatarii vremii. Intrebata ce are acasa, a reusit sa rezume totul la un vas de untdelemn, dar din acel vas untdelemnul a platit datoria, ba inca a mai si ramas
Ce ai?
O intrebare a carui raspuns nu poate fi rezumat in cateva cuvinte. Ce am in mana? Doamne, acestea sunt intrebari vechi. Ce am in casa? Oricum mai mult decat un vas de untdelemn. Pot sa spun ca sunt bogat, si nu duc lipsa de nimic. Cred
Ce avem?
Valoarea lucrurilor nu e data de om ci de Dumnezeu. Pastorul, cu simbolul conduceriiin mana, e cel care stand de vorba cu Prietenul sau, marturiseste: Daca nu mergi Tu cu noi, nu putem nici noi merge. David lasa ocazie dupa ocazie sa treaca in care cu o singura lovitura de lance putea sa fie imparat, insa el recunoaste ca daca nu Domnul ii da imparatia, nu va fi lider niciodata. Iar mama, a umplut casa de vase, de nu mai aveai unde sa calci, caci daca Dumnezeu a spus ca va da untdelemn, El toarna cu masura Lui.
De ce anume avem nevoie?
De o schimbare de inima.. Nu incercarea de a fi noi in fata…Nu darurile noastre, nu talentele noastre, nu bunurile noastre. Nu parere de rau pentru ca altul o duce mai bine, nu lacrimi de ciuda, ci de o schimbare de inima. O inima care sa recunoasca ca noi trebuie sa ne micsoram in timp ce El trebuie sa creasca. Sa coboram in sus.
Aceasta schimbare de inima are insa riscul ei, riscul ca vom deveni mai mult asemenea lui Iisus, ca vom avea mai mult de luptat cu altii sau cu noi insine, riscul ca vom mosteni vesnicia.