Rezumat:
Vremea Postului Mare
este cunoscuta in rostirile duhovnicesti cu denumirea de „urcus spre Inviere” si este asemanata cu o scara ce urca spre Marele Praznic al crestinatatii (al Ortodoxiei) – Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Dar aceasta nu este arvuna a invierii noastre daca noi nu o acceptam, daca nu o primim. De aceea pentru a primi Invierea lui Hristos trebuie sa primim mai intai crucea, suferinta, patimirea Lui. Asa se face ca Hristos, chemandu-ne la Sine ne indeamna sa-I urmam luandu-ne crucea. De aceea Marele Praznic al Invierii Domnului Hristos este precedat de Postul care, dupa marimea si importanta praznicului, se numeste si el „Mare” sau al Sfintelor Pasti.
Vremea Postului Mare se incheie in vinerea Floriilor (a VI-a saptamana), dupa care urmeaza doua zile de praznuire: Invierea lui Lazar si Intrarea Domnului in Ierusalim. Saptamana care urmeaza nu mai face parte din Postul Mare, ci este ceva cu totul deosebit, de aceea are si o denumire cu totul aparte: „Saptamana Sfintelor Patimi”. Aceasta saptamana este cununa Postului Mare. Pe Domnul Hristos Il vedem in icoana rastignirii purtand cununa de ramuri cu spini, dar cununa Postului Mare are in ramurile sale (care sunt zilele acestei saptamani) spini, dar si flori. Spinii sunt faptele negative pe care le pomenim pentru a le putea evita in cursul vietii noastre, iar florile sunt faptele frumoase si demne de urmat.
Sa meditam la faptele pomenite in aceasta Sfanta Saptamana, in care ne putem regasi sufletele, potrivit credintei si lucrarii noastre: ori intr-una din florile, ori intr-unul dintre spinii care-i alcatuiesc cununa – pentru ca nimeni nu poate evita, nu poate scoate din viata lui de crestin aceasta saptamana.
Iata cum sta acum in fata noastra cununa Postului Mare cu cele 6 ramuri ale ei, care sunt zilele acestei Sfinte Saptamani. Mai intai prima ei ramura:
Sfanta si Marea zi Luni
Are o frunza si o floricica. Frunza ca un spin apasa in sufletul nostru pentru nerodirea sa sau pentru faptele bune pe care le-am evitat, n-am voit sa le dam curs; pe de alta parte ni se pune inainte un exemplu din Vechiul Testament de evitare a pacatului: Iosif, care si-a pastrat atat fecioria sufleteasca, cat si pe cea trupeasca. Exemplul sau ne indeamna la rabdare, la cinste si la curatie sufleteasca.
Sfanta si Marea zi Marti
Spinul si floarea sunt cele zece fecioare. Spinul care nu rodeste nimic sta vesel si verde pana in momentul judecatii, cand auzim strigarea: „Iata Mirele vine, iesiti intru intampinarea lui”. Neavand nici o putere de a face roade, ramane sterp. De aceea fecioarele cele nebune, neavand floarea milosteniei, nu au putut face roade pentru imparatia cerurilor. Celelalte cinci fecioare, avand milostenia ca pe o floare, au intrat intru bucuria Domnului, culegand roadele milostivirii lor prin Milostivirea lui Dumnezeu.
Sfanta si Marea zi Miercuri
Sta un spin mare si dureros. Este Iuda, spinul otravitor, cel des pomenit si bine cunoscut de toata lumea pentru ca a vandut pe Cel nepretuit, facandu-se sminteala tuturor. Dar alaturi de aceasta fapta sta la loc de cinste jertfa facuta de femeia pacatoasa care si-a cheltuit banii, cumparand mir, pentru a dobandi dragostea si milostivirea Domnului. De aceea Hristos spune ca vamesii si pacatosii merg inainte intru Imparatia lui Dumnezeu. Hotararea de a nu mai gresi si nadejdea in mila lui Dumnezeu le primeste Hristos si le aseaza in fruntea tuturor, pe cand de deznadejde se bucura numai diavolul.
Sfanta si Marea Joi
Numita Joia Mare, este numita astfel si datorita multelor fapte amintite si pomenite acum. Marea smerenie a Mantuitorului merge pana la capat. El spala picioarele Ucenicilor, si nu numai pe ale lor, ci si pe ale vanzatorului Sau. Apoi, la Cina cea de taina, din iubire fata de noi, Domnul ne lasa spre pomenire Trupul si Sangele Sau. Dupa care se roaga Tatalui Sau si Parintelui nostru intai pentru Sine, apoi pentru iubitii Sai Ucenici – Stalpii Trupului Sau – Biserica al carei Mantuitor El este, iar in al treilea rand se roaga pentru toata lumea, creatia mainilor Sale. Dar nu a lipsit nici spinul acestei ramuri care este Joia cea Mare. Iuda, fiind prins de vrajmasul diavol si nevoind sa se smereasca, si-a intins rautatea pana la capat: a condus pe uratorii lui Hristos pentru a-L prinde in Ghetsimani. Iata-L pe Domnul prins. Sa se bucure lumea, caci prin jertfa lui Hristos ne vine noua izbavirea si mantuirea. „Lumea se bucura, spune Maica Fecioara, dar sufletul meu arde vazand rastignirea Ta, Fiule”. Se bucura si cei care doresc sa-L omoare, sa nu-L mai vada, sa nu-L mai auda. Se intristeaza Maica, Ucenicii, mironositele femei, chiar si Iuda, caci nu mai poate sa ceara iertare pentru fapta lui. Nu se mai poate smeri, nu se mai poate marturisi pentru a primi mantuirea. „Smeritu-m-am si m-am mantuit” zice Psalmistul. Chiar de vom gresi, Hristos asteapta pe orice pacatos care se smereste. Caci vom fi pedepsiti nu pentru ca am gresit, ci pentru ca nu ne-am pocait. Pacatoasa, Petru, Pavel, David proorocul si multi altii care au gresit chiar foarte greu, dar s-au intors, au fost primiti. „Intorceti-va, fii ai oamenilor” zice Psalmistul. Nu zaboviti in lenevire, caci „rea este lenevirea, mare este pocainta, pe care daruieste-o noua, Mantuitorule” (Miercuri – Laude, stihira 3).
Patimirile Domnului Hristos au inceput inca dinainte de a fi prins, caci, rugandu-se in Ghetsimani, Il vedem avand broboane de sange pe obraz, dar greutatea patimilor abia acum incepe.
Sfinta si Marea Vineri
Tine pe ea cei mai multi spini si toti uscati. Pe rand, ei ating trupul cel nevinovat, il fac sa sangereze si ranesc toata fiinta umana a lui Hristos. Scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele cu otet, piroanele, sulita si mai ales rastignirea pe Cruce, toate acestea sunt spinii acestei ramuri. Dar, mai mult decat atat, si ceea ce il mahneste pe Domnul cel mai tare este indiferenta omeneasca. Lumea, cea pe care o ajutase atat de mult, acum a tacut. Natura necuvantatoare isi dezleaga insa acum glasul si plange pentru El. Soarele se intuneca, luna nu-si mai da lumina, mormintele se deschid, pamantul se cutremura, iar cei apropiati ai Sai nu-si mai pot stapani plansul. Iata, marturisirea talharului din dreapta Mantuitorului este o floare, crescuta la repezeala, intre spinii care sunt Patimile Domnului. Bunatatea Domnului nu este oprita de suferinta cum este la noi, oamenii. Bunatatea aratata fata de cel ce vrea sa se mantuiasca Ii alina durerea si Il mangaie in suferinta. De aceea El implineste rugaciunea talharului, care ii cere: „Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta”.
Sfanta Sambata cea Mare
Iata ca Hristos, este pus in mormant spre a se odihni de toate patimirile Sale. Ucenicii Sai cei ascunsi – Iosif si Nicodim – si-au dat pe fata dragostea lor pentru Mantuitorul, pregatind pe Domnul spre ingropare. Au scos cununa cea de chin de pe fruntea Mantuitorului nostru. Si acum Hristos sta rastignit pe Crucea suferintelor noastre, lovit de nedreptatile, faptele si gandurile noastre cele rele si viclene. El ne asteapta pana la ultima clipa a vietii noastre, si pe tot cel ce-si da seama de rautatile sale si-i pare rau, il poate primi ca si pe talharul de pe cruce. Bun si drept este Domnul, indelung rabdator si mult milostiv, de aceea gustati si vedeti ca bun este. Din bunatatea Sa a primit toate acestea si din iubirea Sa fata de noi S-a facut om asemenea noua afara de pacat. In timpul acestei Sfinte Saptamani a Patimilor intelegem mai bine doua adevaruri:
Ca Mantuitorul Hristos a purtat pentru noi toti cununa Patimilor Sale, caci cine altul dintre noi ar fi putut-o purta? Si ca-I avem de platit o singura datorie: sa ne bucuram pentru Invierea Lui, lucrand permanent pentru invierea noastra.
