Ecoul Credinței: Isus și Nazaret
Într-un sătuc cu case simple,
Unde soarele răsare pe fereastră,
Se află Nazaret, un loc de vis,
Cu inimi deschise, așteptând un avis.
Aici trăia un fiu al unui meșteșugar,
Un copil blând, cu zâmbetul pur,
Numele Lui era Isus,
Un dar de la cer, un rugăciune fără furt.
O mamă tânără, Maria cu inima curată,
L-a crescut cu dragoste, cu tot ce e de preț,
I-a vorbit de bunătate, de dorința spălată,
De iubire și milă, de ceea ce-i corect.
Pe drumuri prăfuite, Isus umbla,
Împărtășind cu toți ce învăța,
Pescuia suflete, le dădea viață,
Îi îndemna la pace, le aducea speranță.
Între țărani, pescar, și oameni de rând,
El le aducea râsete, dar și un cuvânt,
De la vârsta fragedă, în inimile lor,
A tăiat răul, a turnat fiori.
Isus vorbea despre iubire, fără margini,
Spunea că fiecare merită un loc,
Între oameni simpli, sub ceruri largi,
Îi unea cu povești, cu fapte de foc.
În zori de zi, pe munți înalți,
Se ruga șoptit, cu glasul său calm,
Credea în Tatăl, în lumina sfântă,
Îi dădea forță, îi aducea un plan.
Dar, cu cât creștea, mai mult era privit,
Oamenii se întrebau: „Cine este acest mit?"
Unii se bucurau, alții erau temători,
Dar el nu se supăra, nu avea război în fiori.
În sinagoga lor, învăța și povestea,
Împărtășea iubirea, în fiecare zi,
Îl ascultau bătrânii, și copiii zbenguiau,
Se minunau de cuvinte, de ce auzeau.
După multe clipe grele și frumoase,
A venit vremea să arate calea,
S-a jertfit pentru noi, pe cruce a plătit,
Iubirea Lui rămâne, nimeni nu o poate stinge.
Isus din Nazaret, ecoul credinței,
A lăsat urme adânci în inimile noastre,
Adept și prieten, în zbucium și pace,
Ne adună în jurul Lui, într-o mare îmbrățișare.
Cu gândul spre cer, cu inima deschisă,
Credința ne leagă, ne face mai puternici,
În fiecare pas, ne călăuzește,
Este lumina sufletului, care nu ne părăsește.
Astfel povestea sa continuă să vie,
În fiecare mână întinsă, în fiecare rugăciune,
Isus din Nazaret, eroul credinței,
Rămâne cu noi, în fiecare misiune.
De la Nazaret, ecoul răsună,
Ne spune că iubirea nu se stinge vreodată,
Așa că mergem înainte, cu inimi purificate,
Păstrând în noi, ecoul credinței neîncetat.
