Isus din Nazaret: Fiu al Lui și al Îndurării
Pe-un drum prăfuit, în țara lui Iuda,
A venit un copil, adus din senin,
Isus, Fiul lui Dumnezeu, plin de iubire,
A învățat pe mulți despre zorii de sfințire.
În Nazaret, a crescut firav,
Cu ochi blânzi ca cerul, inima curată,
Spre cei săraci și bolnavi întindea mâna,
Îndurare și milă în cada Lui viață.
Mărturii spunea din Vechiul Testament,
Despre dragostea Tatălui, un sentiment,
Căci El era Lumina, în noaptea cea grea,
Învăța pe oameni să caute dreptatea.
Pe malul mării, cu pescarul la colț,
A chemat oameni să-L urmeze, fără dorință de vânt,
Împărtășind pâine și pește cu bunătate,
Făcând din puțin, dar multă bucurie.
A întâlnit pe cei care știau doar durere,
Cu vorbe blânde le-a adus mângâiere,
„Veniți la Mine, cei obosiți și apăsați,
Eu vă voi da odihnă, veți fi înălțați.”
În grădini de măslini, cu sudori de sânge,
A purtat greaua cruce, cu suferință și frică,
Dar în inima Lui era iubire fierbinte,
Pentru toți cei dragi, fără deosebire.
Trăind printre oameni, a fost nu doar un nume,
A fost un prieten, un părinte bun,
A îmbrățișat pe cei ce nu aveau,
Îi îndrumat spre Cer, spre Harul divin.
Pe crucea din lemn, cu răni adânci și crude,
A plătit pentru noi, cu bunătatea Răscumpărătorului,
„Iartă-i, Doamne, ei nu știu ce fac,”
A spus cu vocea blândă, lăsând în urmă un pact.
După trei zile, din mormânt a ieșit,
Biruitor peste moarte, El ne-a îndreptat,
Spre speranța vie, spre dragoste curată,
Fără de sfârșit, cu inima înălțată.
Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne-a lăsat un drum,
Să iubim, să iertăm, să fim buni unul cu altul,
Pe cei săraci să-i ajutăm, cu milă să luptăm,
Să ne adunăm laolaltă, în numele său sfânt.
Învățătura Lui dăinuie și astăzi,
În inimile noastre, se aprinde ca steaua,
Căci Isus din Nazaret, care a salvat omenirea,
Este Fiu al Lui și al Îndurării, o lumina în veșnicie.
Așa să ne amintim de pașii Lui blânzi,
De dragostea care-nsoțește fiecare din noi,
Să-L urmăm cu încredere, cu inimi deschise,
Să fim un singur trup, în unitate să trăim.
