Isus din Nazaret: Lumina în Umbră
Pe cărări de praf, adânci și-n rămuri,
Un om mergea, plin de doruri,
Din Nazaret, cu zâmbet blând,
O lumină-n lume, ca un copil aprind.
În ochii Lui, o mare adâncă,
Ce îngloba toată durerea și frica,
Dar și speranța, ca un râu curat,
Ce spăla suflete, făcându-le să se bată.
La margine de sat, printre oameni simpli,
Împărțea iubirea, nu făcea nimic chimpli.
Cu vorbe de dor, cu fapte de milă,
Învăța pe toți ce înseamnă a fi în vilă.
“Și eu sunt ca voi”, spunea cu umilitate,
“În inima fiecăruia-i iubirea, nu nimicitate.
Să iubiți, să iertați, să fiți blânzi,
Căci viața e scurtă, ca un zbor de cârd de păsări”.
Și mulți veneau să-L asculte,
Din stânga și dreapta, din vale și culte.
Bolnavii se vindecau cu o atingere,
Când ochii Lui străluceau, învățându-i să nu se piardă.
Căci nu răsărea doar soarele pe cer,
În prezența Lui transforma întunericul în mister.
Făcea minuni, hrănea mulțimi cu pâine,
Oferind tuturor o fărâmă din sânge și roadele câmpului, din zăpăceală și sărăcie.
În nopțile lungi sub cerul înstelat,
Se ruga, tăcut, cu ochii la Părintele său.
Învăța că iubirea e cheia,
Și că inima, deschisă, aduce adevărata wiea.
Dar umbra s-a adunat, ca un nor întunecat,
Unii șopteau, alții-L judecau fără milă, fără păcat.
Cei puternici se temeau de glasul său
Și s-au hotărât să pună capăt, să-L facă să plece.
Pe o noapte rece, în grădină de măceș,
A fost trădat de un sărut, de un prieten necredincios,
Dar chiar și în durere, Isus a iertat,
A spus: „Veniți la mine, toți cei obosiți de păcat”.
Pe crucea grea, ținea lumea în brațe,
Cu sângele Lui, a spălat toate fațele,
Nu a murit de tot, lumina nu s-a stins,
Iubirea face minuni, ea rămâne pân’ la sfârșit.
Cum soarele răsare după nopți întunecoase,
A înviat cu putere, cu promisiuni minunate,
Ne-a arătat calea, spre ceruri mai sus,
A fost și va fi mereu, Isus, Mântuitorul nostru, Iisus.
Astăzi, când ne strângem, cu inimi unite,
Îi cântăm numele, în cuvinte neprimite.
Lumina din umbră, răsplată și har,
Ne ghidează pașii, ne oferă un nou zvâcnet.
Să fim ca El, plini de iubire,
Să aducem speranță, să întindem o mână,
Căci fiecare pas pe acest pământ,
Este o oportunitate de a iubi, de a da, de a fi blând.
În ochii noștri, să strălucească visul,
Să fim lumina ce alungă întunericul,
Așa cum Isus a făcut, cu inimă sănătoasă,
Să fim purtători de iubire, într-o lume supusă.
