Rezumat:
30 vieţuitoare, viaţă de obşte
Hram: Sfântul Ierarh Nicolae, Adormirea Maicii Domnului (paraclisul)
Adresă: aleea Mănăstirea Dealu, nr. 1, Târgovişte, 130004, jud. Dâmboviţa
Acces: din centrul Târgoviştei 3,5 km NE până la mănăstire (GPS: 44°57’31.36″N, 25°28’54.82″E)
Stareţă: stavrofora Emanuela Preda
Contact: +40245211880
Moaste: particele de la 12 sfinti: Sf Prov, Sf. Tarah, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Gura de Aur
De văzut: • Sarcofagele din marmură ale lui Mihai Viteazul şi Radu cel Mare, de la Mănăstirea Dealu, sunt opera sculptorului Frederic Storck, din anii 1912-1913.
Muzeu: obiecte bisericeşti, carte veche etc.
Împrejurimi: • Curtea Domnească cu Turnul Chindiei şi Biserica Domnească Mare • Catedrala mitropolitană din Târgovişte • Biserica Sfânta Vineri • Muzeul tiparului şi al cărţii româneşti vechi
Manastirea Dealu legenda
Prima atestare documentară a mănăstirii o aflăm într-un document-datat 28 martie 1451 -emis de Vladislav al II-lea (1448-1456). Aflată în ruină de Radu cel Mare, domnitorul va începe refacerea ei în 1499, Biserica Sf. Nicolae fiind sfinţită pe data de 4 decembrie 1501.
Arhitectura bisericii, în plan treflat, este de inspiraţie sârbească, faţadele fiind în stil armenesc. Ansamblul mănăstiresc de la Dealu este finalizat de Vlad cel Tânăr (1510-1512), fratele lui Radu cel Mare. Pictura va fi realizată de meşterul Dobromir, în vremea domnitorului Neagoe Basarab, în anul 1514. La Mănăstirea Dealu, Radu cel Mare întemeiază prima tipografie a Ţării Româneşti. Aici vestitul tipograf Macarie va tipări trei lucrări în limba slavonă: Liturghierul (1508), Octoihul (151 O) şi Evangheliarul (1512).
Dintru început, mănăstirea va servi drept necropolă domnească, Au fost îngropaţi în mănăstire cei mai de seamă domni ai Ţării Româneşti: Vlad Dracul (1446), Vladislav al II-lea, Radu cel Mare (1508), Vlad cel Tânăr (1512), Pătraşcu cel Bun. Tot aici va fi adus şi capul marelui unificator de neam Mihai Viteazul, după cum reiese dintr-un hrisov din anul 1612. În anul 161 O Mănăstirea Dealu a fost prădată de oastea lui Gabriel Bathory.
In 1630, domnitorul Leon Tomşa (1629-1632) închină Mănăstirea Dealu, pentru o scurtă perioadă de timp, Mănăstirii lviron din Muntele Athos. După moartea lui Constantin Brâncoveanu, mănăstirea începe să decadă, revenindu-şi abia la începutul sec. al XIX-lea. Cele două cutremure din 1829 şi 1838 o vor afecta destul de grav.
Va fi restaurată în vremea domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848), însă, după secularizarea averilor mănăstireşti (1863), obştea mănăstirii va deveni tot mai strâmtorată, clădirile mănăstirii căpătând destinaţii străine de viaţa monahală.
Incepând cu 1953, mănăstirea va cunoaşte un amplu proces de restaurare, ridicându-se tot acum şi paraclisul cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Pictura altarului aparţine lui Iosif Keber (1958), naosul şi pronaosul fiind opera părintelui Safian Boghiu de la Antim. în 1960, obştea monahală de la Mănăstirea Dealu se reface. După 1989 viaţa monahală la Mănăstirea Dealu va cunoaşte o nouă revigorare.