Nasterea Domnului

Sarbatoarea Nasterii Domnului

Este un prilej de mare bucurie pentru toţi creştinii deoarece astăzi sarbatorim Nasterea Domnului. S-a născut Cuvântul cel veşnic al lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, S-a „deşertat” pe Sine şi a venit în lume, chip de rob luând, asemenea oamenilor, în afară de păcat, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Dar această bucurie nu poate fi deplină fără o pregătire prealabilă prin post şi rugăciune şi fără slujbele Bisericii la care trebuie să participe toţi creştinii. La acestea toate se mai adaugă şi frumoasele colinde româneşti tradiţionale, nu fac altceva, decât să vestească Nasterea Domnului îndemnându-i pe oameni să fie mai buni şi mai darnici măcar in această perioadă.

Încă de la începutul lumii, Dumnezeu i-a mângâiat pe strămoşii noştri Adam şi Eva, care căzuseră în păcat, cu nădejdea izbăvirii şi mântuirii, făgăduindu-le un Răscumpărător prin cuvintele adresate Evei: „aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”. Deci înţelegând că prin sămânţa femeii se va izbăvi din tirania şarpelui, s-a bucurat şi a numit-o pe femeie Eva, adică „viaţă”. Şi acest lucru l-a făcut Adam din două motive: mai întâi era să fie maica tuturor celor vii, iar apoi, ca din ea, prin fecioara Maria, avea să se nască Iisus Hristos.

Profetia

În Vechiul Testament găsim numeroase profeţii mesianice cu privire la întruparea, naşterea şi activitatea mântuitoare a domnului Iisus Hristos.  

Fiul lui Dumnezeu a părăsit slava cerului şi a venit în lume ca cel mai sărac om, ca să nu poată spune cineva că pentru el nu a venit. Deşi „Fiul lui Dumnezeu nu a avut unde să-şi plece capul” (Matei VIII, 20), El a venit in lume ca Dumnezeu , Care cu puterea Sa dumnezeiască a tămăduit pe cei bolnavi, a potolit furtuna mării şi a înviat pe cei morţi. El a murit pentru noi şi în locul nostru, pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Privind icoana Naşterii Domnului, creştinul se întreabă: „Cum de s-au întâmplat toate acestea pentru mine?”

Cu toate condiţiile umile în care s-a săvârşit Nasterea Domnului (peştera, ieslea, frigul şi sărăcia) a venit ca „Cel plin de dar”, în faţa Căruia s-au închinat păstorii ca unui Mântuitor, magii i-au adus daruri ca unui împărat şi îngerii i-au cântat ca unui Dumnezeu, Care aduce pace pe pământ: „Slavă întru cei de sus şi pe pământ pace, între oameni bună voire”          

Hristos S-a născut cu trupul numai o dată în Betleem, dar duhovniceşte se naşte permanent in sufletele şi în inimile noastre, prin Biserică, prin rugăciune, prin Sfânta Liturghie şi prin Sfintele Taine. Căci peştera de la Betleem s-a transformat în nenumăratele biserici creştine, răspândite astăzi în toată lumea. Ieslea în care s-a culcat Hristos este înlocuită astăzi cu Sfintele Altare în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie şi se sfinţeşte Trupul şi Sângele Domnului.  

Ziua in care s-a nascut Iisus Hristos

Dacă întreabă cineva în ce zi a săptămânii s-a născut Hristos, îi vom spune să-şi aducă aminte din Sfânta Scriptură ziua în care a plouat mană peste Israel, şi aceea a fost ziua întâi a săptămânii în care Dumnezeu a zis: „Să se facă lumină” (Facerea I, 3) şi în ziua aceea S-a născut Hristos.   

Deci de aceea a sfinţit Dumnezeu ziua de Duminică, prin Naşterea Fiului Său şi prin pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime.

Iisus Hristos a venit în lume ca să ajute oamenilor să trăiască o viaţă curată şi demnă, să înainteze pe drumul desăvârşirii şi să aibă viaţă veşnică.