Hi, what are you looking for?
Sfântul Nicolae a trăit pe vremea tiranilor împăraţi Diocleţian şi Maximilian (284- 305) şi a strălucit mai înainte în viaţa pustnicească şi pentru nespusa lui bunătate a fost făcut arhiereu al Mirelor Lichiei.
Şi fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creştinătatea, propovăduind cu îndrăzneală şi cu glas slobod dreapta credinţă a fost prins de mai marii cetăţii şi dându-l la osândă şi la cazne l-au închis în temniţă cu alţi creştini care mărturiseau alături de el. Şi de vreme ce marele şi binecredinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, a fost numit împărat al romanilor, cei ce erau închişi au fost sloboziţi din legături şi cu ei împreună a fost slobozit şi marele Nicolae.
Şi mergând la Mira n-a trecut multă vreme şi strâns de către marele împărat Constantin, întâiul sinod ecumenic care a avut loc la Niceea la care a luat parte şi minunatul Nicolae care s-a împotrivit eresului lui Arie cel de trei ori blestemat, ruşinând învăţătura lui şi ca pe al doilea Iuda surpându-l l-a lăsat. Şi i-a dat lui Nicolae darul facerii de minuni, precum arată istoria vieţii sale. Scos-a din temniţă pe trei oameni năpăstuiţi, care primind de veste că sunt osândiţi pe nedrept au chemat pe Sfântul Ierarh Nicolae în ajutor ca precum a izbăvit pe cei din Lichia aşa şi pe dânşii să-i izbăvească.
Pentru aceasta ca unul ce rea grabnic şi fierbinte ajutător, s-a arătat în vis împăratului Constantin şi eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru pâra nedreaptă ce o făcuse oamenilor la împărat iar pe împărat l-a înştiinţat cu amănuntul arătându-i că erau nevinovaţi pasaţi din pizmă. Şi aşa acesta i-a izbăvit din primejdia tăierii. Şi alte multe minuni făcând, păstora dumnezeieşte pe dreptcredinciosul său popor. Altădată aflând de necazul unui tată bătrân care neavând bani gândea să dea pe cele trei fete ale sale spre desfrâu îl ajuta lăsându-i noaptea peste geam trei pungi cu galbeni şi astfel scăpând pe cele trei fete de la cumplitul păcat al desfrânării.
Însă ajungând la bătrâneţe s-a mutat către Domnul murind, nici după moarte, turma sa, ci în toate zilele dând cu îndestulare ale sale faceri de bine celor lipsiţi şi izbăvindu-i de tot felul de primejdii şi de nevoi pe cei ce aleargă la icoana sa după cum spune şi condacul al VIII-lea în cântarea acatistului:
„Minune dumnezeiască te-ai arătat, fericite, celor ce alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtătorule, de multe feluri de necazuri si năvăliri izbăvindu-i, părinte, pe cei ce după Dumnezeu, spre tine cu credinţă şi-au pus nădejdea, cântând: Aliluia !”
Din anul 1087, luna mai, moaştele Sfântului Ierarh Nicolae se află la Bari, în sudul Italiei, luate din Mira, ca să nu cadă în mâinile musulmanilor. Acolo ele sunt în mare cinste din partea credincioşilor care vin la el, cu credinţă, din toate părţile lumii creştine.
