Rezumat:
Sunt bucuros cã am ajuns aici; sunt într-o bisericã în care vin de douã ori pe an, în postul Crãciunului si în postul Pastilor. Vin invitat de Înalt Prea Sfintitul Andrei si de studenti sã le spun cuvânt de învãtãturã, iar în aceastã bisericã vin pentru cã sunt prieten cu pãrintele Florin Botezan, asa cã, as putea spune, aici vin pentru cã mã cheamã prietenia.
Vin cu încredintarea cã sunt în prelungirea mãnãstirii, chiar si acum mã consider în prelungirea mãnãstirii, într-o lucrare misionarã pentru cã mitropolitul care a restaurat mãnãstirea din care fac eu parte, a dorit ca mãnãstirea sã aibã si lucrare misionarã.
Sunt, asadar, în vederea mitropolitului ctitor si în vederile rostului pe care îl are mãnãstirea noastrã, doresc sã fiu de folos, sã aduc luminã, sã aduc bucuria, sã înmultim bucuria.
Mi-a fost datã pentru aceastã întâlnire tema „Slujirea tinerilor în Bisericã” sau altfel spus „Biserica si tinerii”.
Mã bucur întotdeauna când stau în fata tinerilor pentru cã tinerii se pregãtesc pentru viatã, au viata în fatã, tinerii sunt modelabili, tinerii doresc mai mult si mai bine, au energie, au curaj, îi slujesc lui Dumnezeu prin calitãtile pe care le are tineretea.
Deci, orice tânãr în Bisericã vine cu capacitatea lui, vine cu pregãtirea lui, vine cu pregãtirea pe care urmeazã sã o facã în continuare, vine în Bisericã cu ceea ce este si cu ceea ce poate. Ca sã-I slujesti lui Dumnezeu în Bisericã trebuie mai întâi sã apartii lui Dumnezeu, sã fii al lui Dumnezeu. Poi sã-I slujesti lui Dumnezeu în Bisericã dacã esti ucenic al Mântuitorului Hristos, dacã esti doritor de a te depãsi pe tine însuti, conducându-te dupã principiile Evangheliei. Cineva care vrea sã-I slujeascã lui Dumnezeu, sã se mântuiascã trebuie sã-L aibã pe Hristos mai întâi ca învãtãtor si sã fie ucenic al Mântuitorului.
În cartea Faptele Sfintilor Apostoli e scris cã mai întâi, în Antiohia, ucenicii s-au numit crestini (Fapte 11, 26). Nu e vorba numai despre cei 12 ucenici, nu e vorba numai de cei 70 de ucenici, ci de toti crestinii care se numeau pânã atunci ucenici, si de atunci ucenicii s-au numit crestini. Nu poate cineva sã fie crestin dacã nu e ucenic al lui Hristos, dacã nu se lasã modelat de Domnul Hristos, dacã nu cautã sã intre în rânduiala hotãrâtã de Domnul Hristos.
Dragi tineri, as vrea sã vã supun atentiei, cu acest prilej, un cuvânt pe care l-a spus restauratorul mânãstirii noastre, care a spus asa: „cea mai frumoasã podoabã a unui tânãr este mintea treazã si inima curatã”. Deci, mintea treazã si inima curatã sunt cea mai frumoasã podoabã a unui tânãr.
Domnul Hristos a spus: „Fericiti sunt cei curati cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Bineînteles cã vederea lui Dumnezeu se face prin mintea treazã, pentru cã Dumnezeu se descoperã inimii curate, casa credintei fiind inima curatã.
În legãturã cu aceasta as vrea sã aduc exemplul unui tânãr, tânãrul cel bogat, un om care e cunoscut din Sfânta Evanghelie, trei din cei patru evanghelisti istorisesc cele întâmplate cu tânãrul bogat.
Eram student la teologie în anul I sau al II-lea (acum 50 de ani) când a venit la noi mitropolitul de atunci, Nicolae Bãlan, la un curs. A venit vorba despre tânãrul cel bogat. A cerut mitropolitul un Noul Testament. I s-a dat si el a citit din Sfânta Evanghelie de la Marcu cã Domnul Hristos a privit la el, la tânãr, si i-a fost drag de el. Am citit Noul Testament cu mult timp înainte de a fi la Teologie si am citit despre tânãrul bogat de mai multe ori dar nu m-am oprit niciodatã la afirmatia cã Domnului Hristos i-a fost drag de tânãrul bogat. Dar, de atunci încoace, m-am gândit adeseori si întotdeauna m-am gândit cu drag la omul de care i-a fost drag Domnului Hristos. Nu ni se spune de ce i-a fost drag Domnului Hristos de tânãrul bogat, dar întelegem din Sfânta Evanghelie cã Domnul Hristos a privit la el dupã ce tânãrul bogat a spus cã a împlinit poruncile pe care i le-a pus în atentie Domnul Hristos si dupã aceea e scris cã i-a fost drag de el. E o bucurie pentru noi sã ne gândim la un om pe care Domnul Hristos l-a cuprins în inima Sa. E o bucurie sã stim cã au existat oameni de care i-a fost drag Domnului Hristos în mod special si stiind aceasta, sã ne gândim cum am putea face ca sã intrãm si noi în atentia Domnului Hristos si ca sã-i fie drag Domnului Hristos de fiecare dintre noi. Asta înseamnã cã fiecare dintre cei care vor sã fie ca tânãrul cel bogat sã stie ce anume cere Domnul Hristos de la el si sã facã ceea ce Domnul Hristos cere. Tânãrul bogat l-a întrebat pe Domnul: „Ce sã fac sã mostenesc viata de veci?” Domnul Hristos i-a spus: „Dacã vrei sã intri în viatã pãzeste poruncile, împlineste poruncile”. Tânãrul a întrebat care porunci. Domnul Hristos a zis: „sã nu ucizi, sã nu curvesti, sã nu furi, sã nu depui mãrturie mincinoasã, sã cinstesti pe tatãl tãu si pe mama ta”. Sunt cinci porunci din Decalog. Deci, Domnul Hristos nu i-a spus toate poruncile din Decalog, ci numai cinci dintre ele la care a adãugat, dupã Evanghelia de la Matei, „sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti”, iar dupã Evanghelia de la Marcu „sã nu înseli pe nimeni”. Sunt sapte porunci care trebuie neapãrat împlinite si dacã le împlinim, ne asemãnãm cu tânãrul cel bogat care a spus: „toate acestea le-am împlinit”. Domnul Hristos a privit la el si i-a fost drag.
Sã pornim de la acest gând în formarea noastrã, în modelarea noastrã ca tineri. Dacã facem asa, avem parte de viata vesnicã.
Am spus cã Domnul Hristos a pomenit doar sapte porunci, nu pentru cã ajung acestea sapte dar pentru cã de la acestea trebuie sã pornim. Cine împlineste aceste sapte porunci, sigur cã este deschis si pentru celelalte si cautã sã le împlineascã pe toate. Dar dacã cineva nu împlineste nici mãcar aceste sapte porunci, înseamnã cã nu poate sã intre în viata de veci si nu este în situata sã-i fie drag Domnului Hristos de el.
Dragi tineri, noi avem acest model în Sfânta Evanghelie si pentru noi. Nu-i vorba numai de o informatie, despre ceva care s-a întâmplat cândva, ci este vorba de un exemplu care trebuie urmat. Este adevãrat cã tânãrul cel bogat nu a putut împlini tot ce i-a cerut Domnul Hristos sau tot ce i-a propus, dar noi nu ne putem închipui cã Domnul Hristos l-a scos din inima Sa pentru ceea ce n-a putut face, ci a avut în vedere ceea ce a fãcut. Cu acest prilej Domnul Hristos a spus cât este de greu pentru cei bogati sã intre în împãrãtia lui Dumnezeu. Ucenici au întrebat atunci cine poate sã se mântuiascã si Domnul Hristos a rãspuns: „Ceea ce este cu neputintã la oameni, este cu putintã la Dumnezeu”. Asta înseamnã cã Domnul Hristos împlineste ceea ce omul nu poate împlini, dacã omul se angajeazã sã împlineascã ceea ce poate sã împlineascã.
Împreunã cu tânãrul cel bogat as vrea sã mai prezint un tânãr, anume acel tânãr care a avut cinci pâini si doi pesti si le-a oferit Domnului Hristos care, cu cinci pâini si doi pesti a sãturat mare multime de oameni. Domnul Hristos a primit ceea ce I-a oferit tânãrul si asta înseamnã cã e bine ca orice tânãr sã aibã ceva sã-I ofere Domnului Hristos, ca Domnul Hristos sã aibã ce sã binecuvânteze. Dacã cineva se formeazã în felul acesta la tinerete, în copilãrie si mai târziu, se face vrednic ca Domnul Hristos sã lucreze cu el, devine colaborator al Domnului Hristos pentru împlinirea lucrurilor celor bune.
Mã gândesc în acelasi timp la un text din Epistola Sfântului Apostol Pavel cãtre Tit, unde e scris ceva în legãturã cu ceea ce trebuie sã facã bãtrânii, bãtrânele si tinerii. Voi prezenta îndemnul Sfântului Apostol Pavel, în ceea ce priveste toate aceste categorii pentru cã îndemnurile lui pot fi împlinite de cãtre toate categoriile, deci si de cãtre tineri. Este vorba de textul din Tit 2,1-5: „Spune bãtrânilor sã fie treji, cinstiti, întregi la minte, sãnãtosi în credintã, în dragoste si în rãbdare”. Vedeti, cuvintele acestea, chiar dacã sunt adresate bãtrânilor, se potrivesc foarte bine si tinerilor. Si tinerii trebuie sã fie treji, cinstiti, întregi la minte, sãnãtosi în credintã, în dragoste si în rãbdare. Mai departe spune Sfântul Apostol Pavel: „Spune bãtrânelor sã nu fie invidioase, sã nu fie robite de vin prea mult si sã învete bine”. Deci, cuvintele acestea adresate bãtrânelor, femeilor bãtrâne, se potrivesc foarte bine pentru toate categoriile de oameni si pentru toti tinerii. Sã aibã în înfãtisarea lor o sfântã cuviintã, sã nu fie invidiosi, sã nu fie robiti de vin prea mult si sã învete de bine. Si spune mai departe Sfântul Apostol Pavel de ce anume sã fie asa, „ca sã întelepteascã pe cele tinere, sã-si iubeascã bãrbatii, copiii, sã fie curate, gospodine, sã fie cumpãtate, ca sã nu fie vorbit de rãu cuvântul lui Dumnezeu.”
Si, în sfârsit, se adreseazã si tinerilor si le spune: „Spune tinerilor sã fie înfrânati”. M-am gândit cã este bine sã avem în vedere toate acestea la un loc, fãrã sã ne mai gândim cã unele îndemnuri sunt adresate tinerilor, altele bãtrânilor, altele femeilor bãtrâne, toate se potrivesc pentru tineri. Toti oamenii, bãrbati si femei, trebuie sã fie treji, întregi la minte, cinstiti, sãnãtoti în credintã, în dragoste si în rãbdare, sã aibã sfânta cuviintã, sã întelepteascã pe ceilalti, sã fie iubitori unii fatã de altii, sã fie înfrânati.
Dacã ne formãm în felul acesta, suntem în stare sã lucrãm pentru Dumnezeu acolo unde vrea Dumnezeu. Când mi-am început eu viata la mãnãstire la Sâmbãta, acum 47 de ani, pãrintele meu duhovnic mi-a spus sã mã pregãtesc în asa fel ca sã lucreze Dumnezeu cu mine. Nici el, nici eu n-am stiut atunci cum va lucra Dumnezeu în mine. Am încercat sã-mi împlinesc datoria si am simtit cã Dumnezeu lucreazã cu mine. Am ajuns la împrejurãri de viatã în care mi-am dat seama cã eu si nu altcineva eram cel mai potrivit om cu care a lucrat Dumnezeu atunci.
Am cãutat sã mã depãsesc si sã mã dãruiesc. Asa mi-a spus pãrintele meu duhovnic: sã te depãsesti si sã de dãruiesti; sã mã depãsesc în credintã si sã mã dãruiesc în iubire. Era ceea ce spunea Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre Galateni, cã ceea ce se cere este „credinta lucrãtoare prin iubire”. Este ceea ce spunea Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre Corinteni, „de as avea atâta credintã încât sã mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt”, n-am nici o valoare.
Deci, un tânãr care vrea sã se angajeze într-o lucrare, oricare ar fi ea, în Bisericã, trebuie mai întâi sã se angajeze în lucrarea modelãrii de sine. Sã-L aibã pe Domnul Hristos învãtãtor, sã fie el ucenic al Domnului Hristos, sã aibã mintea care I se supune lui Dumnezeu, în loc sã discute cu Dumnezeu, sã Îi dea drepate lui Dumnezeu, sã facã ceea ce a fãcut Simon Petru când i-a spus Dumnezeu: „mânã la larg si lãsati mrejele ca sã pescuiti” iar el a rãspuns: „toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu, pentru cã Tu zici asa, arunc mreaja în mare” si a scos multime mare de peste. De ce? Pentru cã L-a ascultat pe Domnul Hristos si de aceea a vãzut minune si minune vede oricine care se supune cu mintea fatã de Domnul Hristos.
Deci, iubiti tineri, asta este ceea ce trebuie sã facã un tânãr, si în special un tânãr, pentru cã fiecare dintre noi stã în fata vietii cu ceea ce suntem.
Fericitul Augustin spunea: „copilul este tatãl omului mare”. Se pare cã n-ar fi avut dreptate, dar a avut pentru cã din punct de vedere moral nu poate ajunge cineva mare înainte de a fi copil, deci omul mare îl mosteneste pe copil si-l duce mai departe prin tinerete în cealaltã vreme a vietii sale si la bãtrânete e rezumatul vietii. Bãtrânii au trecutul în spate, iar tinerii au viitorul în fatã.
La slujba Cununiei, si slujba Cununiei se face pentru tineri, preotul se roagã pentru cei care se cãsãtoresc spunând: „Binevoieste sã-si petreacã viata lor fãrã prihanã, în chip ireprosabil si sã ajungã la bãtrâneti fericite cu inimã curatã împlinind poruncile”. Este o rugãciune care priveste toatã viata si care tine pânã la sfârsitul vietii si cu rezultatul ei trecem în lumea de dincolo prin moarte.
Concluzii
Sfârsesc aceste consideratii punându-vã în atentie si o urare. La noi, la mãnãstire au venit doi crestini din Germania acum treizeci de ani si ne-au spus cã la o institutie bisericeascã din Germania, o institutie de ajutorare a epilepticilor, la intrare e scris asa: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rãmân, binecuvântare celor ce pleacã”. Nouã ne-au plãcut tare mult cuvintele acestea si atunci ei au scris în cartea de onoare a mãnãstirii: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rãmân, binecuvântare celor ce pleacã doresc doi crestini din Germania tuturor celor ce în urma lor vor vizita aceastã mãnãstire”.
Aceeasi urare v-o fac si eu: pace, bucurie si binecuvântare; este vorba de pacea pe care o dã Domnul Hristos celor curati la inimã, bucuria pe care vrea Domnul Hristos sã o avem cu totii, pentru cã a zis: „Acestea vi le spun ca bucuria Mea sã fie întru voi si bucuria voastrã sã fie deplinã”. Si binecuvântare. Binecuvântarea pe care a dat-o Domnul Hristos când S-a înãltat la cer binecuvântând pe cei ce erau de fatã si atunci ucenicii s-au închinat Domnului Hristos pentru cã binecuvântarea Domnului aduce închinarea omului si închinarea omului si binecuvântarea Domnului aduc bucurie, bucurie mare pentru cã, se spune în Sfânta Evanghelie, ucenicii s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare si erau întotdeauna în templu lãudând si binecuvântând pe Dumnezeu.
Deci, pace, bucurie si binecuvântare. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatãl si împãrtãsirea Sfântului Duh sã fie cu noi cu toti totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
