Craciunul in lume

Din timpuri străvechi, pe 25 decembrie sărbătorim, sfânta zi a Crăciunului când creştinii de pretutindeni întâmpină Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Craciunul in Anglia

În Anglia, de exemplu, pregătirile de Crăciun încep încă din noiembrie, când vitrinele magazinelor sunt împodobite cu ornamente specifice, cum ar fi ghirlande viu colorate, beteală argintie şi clopoţei aurii. Copiii scriu liste de cadouri către Moş Crăciun, iar bradul de Crăciun este împodobit cu ornamente, beculeţe şi o stea în vârf. Pe străzi şi în copaci sunt agăţate lumini strălucitoare, iar pereţii clădirilor şi uşile sunt îmbrăcate în cununi. În dimineaţa de Crăciun, ruperea hârtiilor de la cadourile care se deschid şi se admiră, se aude pretutindeni. Dacă este un Crăciun „alb”, zăpada proaspătă acoperă oraşul, iar oamenii de zăpadă îşi fac simţită prezenţa imediat. Curcanul sfârâie în cuptor, iar mirosul îmbietor umple întreaga casă. Ceva mai târziu, la cină, se servesc curcan, cârnaţi, şuncă, feluri de mâncare preparate cu diverse umpluturi şi cartofi. Membrii familiei, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, savurează cina delicioasă, care aduce un zâmbet pe feţele tuturor celor prezenţi. Seara, se odihnesc şi se bucură de cadourile pe care le-au primit.

Un obicei rămas de pe timpul druizilor este vâscul agăţat prin casă considerat că aduce noroc de Crăciun. Druizii au descoperit această plantă parazită crescând pe stejar. Buşteanul de Crăciun încă se mai aprinde în cadrul ceremoniei focului în Ajunul Crăciunului în anumite părţi ale Angliei. După un vechi obicei, acest buştean ar trebui aprins cu o bucăţică de alt buştean folosită la Crăciunul anterior. Se spune că astfel nici un spirit rău nu va mai putea pătrunde în casă. Rămăşiţele de la buştean sunt, de asemenea considerate extrem de norocoase şi dacă sunt ţinute în casă protejează împotriva trăsnetului şi a focului. În anumite părţi ale Franţei există o veche credinţă care spune că cenuşa buşteanului va împiedica uscarea recoltelor dacă este împrăştiată peste câmpuri, iar folosirea ei se crede că ar vindeca degerăturile şi glandele inflamate.

Atmosfera caldă a spiritului Crăciunului se răspândeşte în întreaga casă: copiii se joacă fericiţi cu noile jucării, iar adulţii se odihnesc. Este perioada în care membrii familiei se simt foarte apropiaţi unii de alţii, după ce au petrecut împreună o zi a dragostei şi a bucuriei.

Craciunul in Australia

Aproape aceleaşi tradiţii se observă în Australia şi Marea Britanie. Şi totuşi, Crăciunul este diferit în Australia. Deoarece, Australia se află în emisfera opusă, Crăciunul se sărbătoreşte în mijlocul verii. Masa tradiţională de Crăciun, când se serveşte acasă, constă din curcan umplut, şuncă şi carne de porc, urmate de o prăjitură cu prune. Dar cel mai adesea oamenii preferă să-şi petreacă această sărbătoare în aer liber. Merg în parcuri unde se amenajează diferite facilităţi pentru grătar sau preferă un picnic pe plajă. Unii practică sport , cum ar fi golf, înot, criket. 

Craciunul in Scotia

În Scoţia, de Anul Nou are loc cea mai mare petrecere a anului. Oamenii dansează pe străzi, iar muzica se aude pretutindeni. Este de foarte bun augur dacă se merge acasă la un prieten sau vecin cu o pâine şi un cărbune, deoarece se spune că acea persoană va avea hrană şi căldură pe toată perioada anului următor.

În ceea ce priveşte Anul Nou, acesta nu este sărbătorit în Anglia în măsura în care se obişnuieşte în Scoţia şi în ţările de pe Continent. Cândva, în Scoţia se obişnuia ca în Ajunul Anului Nou un tânăr să se îmbrace într-o piele de vacă şi să meargă pe la casele vecinilor, însoţit de tineri care duceau cu ei o piele de vacă prinsă pe un băţ. Când tânărul ajungea la o casă, o înconjura de trei ori urmat de ceilalţi, făcând gălăgie şi bătând în pereţii locuinţei. Când erau invitaţi să intre, şeful lor rostea următoarele cuvinte: „Dumnezeu să binecuvânteze această casă şi tot ce aparţine ei, vitele, pietrele şi lemnul din care este construită! Să aveţi parte de bucate îmbelşugate, îmbrăcăminte pentru trup şi sănătate veşnică!”

Acest obicei ciudat s-a transformat astăzi în ceea ce se cunoaşte prin denumirea de „primul venit”: oamenii se vizitează imediat după miezul nopţii pentru a ura prietenilor un An Nou fericit şi a le oferi daruri, printre care se  numără scrumbii afumate şi monede pentru aducere de noroc. Dacă cel care trece primul pragul casei după miezul nopţii este un om brunet, el va aduce mult noroc în casă.

Craciunul in Grecia

În Grecia oamenii îşi vizitează prietenii şi stau împreună până dimineaţa. Se mănâncă, se bea şi se joacă cărţi. Cel care câştigă înseamnă că va avea parte de noroc în următoarele douăsprezece luni.

La miezul nopţii dintre ani, ungurii beau şampanie şi fac promisiuni. În unele familii se obişnuieşte să se stea până în zori şi apoi se servesc cârnaţi şi supă. În prima zi a Noului An se serveşte linte, deoarece aduce noroc (boabele de linte reprezintă monezi). În schimb, se consideră ghinion dacă se serveşte carne de pui.

Craciunul in Slovenia

În capitala Sloveniei se obişnuieşte ca toată lumea să iasă pe stradă în noaptea dintre ani. Este chiar neobişnuit să vezi atât de mulţi oameni. De asemenea, se fac promisiuni în legătură cu tot ce se va face sau nu în anul următor.

Craciunul in Spania

În Spania, este important să ai pregătite douăsprezece boabe de struguri şi să asculţi când bate clopotul bisericii.

O altă sărbătoare medievală foarte cunoscută era cea a Sfântului Nicolae din Myra, pe 6 decembrie, când Sfântul vizita copiii avertizându-i şi aducându-le cadouri, pregătindu-i astfel pentru darul copilului Iisus de Crăciun. Prin intermediul olandezilor, tradiţia sărbătoririi Sfântului Nicolae (Sinter Klaas, de unde a venit denumirea englezească „Santa Claus”- Moş Crăciun) a fost adusă în America odată cu instalarea coloniei lor la New Amsterdam, actualmente New York. Trimiterea felicitărilor de Crăciun a început în Marea Britanie în anii 1840 şi a fost introdusă în Statele Unite treizeci de ani mai târziu.

Aşadar, Crăciunul rămâne cea mai populară dintre sărbătorile creştine, fiind sărbătorit în acelaşi timp şi de multe comunităţi non-creştine.