Sosit-a vremea ca sa ne inchinam si Sfintei Invierii Tale, Hristoase Dumnezeule. O, Doamne, au trecut de atunci aproape doua milenii… Undeva in gradina Ghetsimani un mormant singuratic… Tacere profunda, liniste infricosatoare. Ura biruise pentru moment. In cetatea urii si a vrajmasiei, ura nu se linistise inca, ca si strigatul „Vrem pe Varava!”… Mai marii poporului iudeu stiau ca invatatorul acela Hristos a zis: „Dupa trei zile Ma voi scula” (Matei 27, 63). Si intr-adevar a treia zi de dimineata dupa moartea Domnului Iisus Hristos pe cruce, la cumpana dintre noapte si zi, ingerul Domnului a rostogolit piatra de pe mormant si a zis femeilor mironosite: „Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit cautati. Nu este aici, S-a sculat precum a zis”. Si mergand ele sa vesteasca ucenicilor lui, iata Iisus s-a aratat uneia dintre ele, zicandu-i sa vesteasca ucenicilor Invierea Lui. Invierea Mantuitorului Iisus Hristos este cel mai mare eveniment ce a avut loc in istoria omenirii. Invierea Mantuitorului Iisus Hristos a fost si este un fapt real tot astfel cum este adevarat ca El a fost un om traitor in trup. El S-a nascut si a trait intre oameni, cu oamenii si pentru oameni, iar Sfintele Evanghelii adeveresc aceasta, tot astfel cum adeveresc si Invierea Sa din morti.
Dupa Inviere Mantuitorul S-a aratat mai multor persoane, in diferite locuri: femeilor mironosite (Luca 24, 1-2), ucenicilor Luca si Cleopa (Luca 24, 36-45), ucenicilor (Ioan 20, 24-28; 21, 1-4). Toate acestea nu sunt dovezi suficiente pentru a arata ca Hristos a existat in realitate si ca a inviat cu adevarat? Raspandirea crestinismului in lume, in ciuda obstacolelor care i-au stat in cale se explica tot prin minunea Invierii Mantuitorului, prin care Iisus, biruind moartea, a deschis calea invierii celor adormiti intru credinta venirii Sale. Daca crestinismul a biruit urgia persecutiilor, a eclipsat sistemele de gandire ale timpului si a devenit punctul de orientare in toate problemele spinoase ale vietii, este clar ca Cel rastignit si mort pe cruce, Cel care a treia zi a inviat din morti, este nu numai om adevarat, ci si Dumnezeu adevarat. Este stapan al vietii, dar si al mortii. Este garantia rascumpararii noastre din robia pacatelor, este arvuna invierii noastre, este lumina vietii vesnice, chemarea neamurilor la o noua viata de har si de adevar, este Cel in numele Caruia s-a vestit Evanghelia pana la marginile pamantului.
Pentru crestinul adevarat credinta in Iisus Hristos este sinonima cu credinta in Invierea Lui si in invierea noastra. Crestinul este fiul invierii si numai prin ea isi gaseste talcul vietii, puterea de a crea si sensul existentei. „Hristos a inviat” este salutul nostru peste veacuri, dar si dogma mantuirii noastre. Este acea forta launtrica prin care durerea se transforma in bucurie si iadul in rai, iar moartea in viata. Inviind Iisus toate nadejdile noastre de mai bine sunt indreptatite si toate problemele vietii isi afla dezlegarea. Fara inviere insa nu suntem fii ai lui Hristos, iar viata noastra este zadarnica, ca si toata cultura si stiinta omeneasca. Numai in perspectiva adevarului Invierii din morti credinta si stradania vietii crestine isi gaseste adevaratul sens si ratiunea de a fi, caci „Daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra”(I Cor. 15, 14). „Invierea este singurul eveniment care da sens existentei umane, caci daca nu ar fi invierea, daca am muri generatie dupa generatie, dupa ce ne nastem, ce sens ar mai avea existenta?” (Pr. D. Staniloae).
Dupa Sf. Ioan Gura de Aur ziua Invierii Domnului este „desfiintarea mortii, biruinta asupra diavolului si a iadului, dar si pricina a impacarii, ca si a vietii”. Indeosebi Invierea Mantuitorului este piatra unghiulara a crestinismului, trasatura specifica fata de religiile naturale sau pagane. Este actul doveditor al mantuirii neamului omenesc, este temelia vietii crestine. Este cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, bucuria si nadejdea luminii celei neapuse a lui Hristos Domnul nostru – „imparateasa si doamna, praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor”. In ea isi gasesc implinirea desavarsita toate profetiile, toate faptele minunate ale lui Dumnezeu savarsite pentru mantuirea neamului omenesc si toata nadejdea noastra. Prin patimile si moartea pe cruce si prin inviere, Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, isi afla scopul si finalitatea intruparii Sale. Calea de a dobandi mantuirea trece asadar in mod necesar prin cruce si moarte, dar odata cu invierea lui Hristos, aceasta trecere transforma suferinta, pana atunci prilejuita de pacat, in bucurie vesnica. In drumul nostru spre Inviere, spre mantuire, trebuie in mod necesar sa trecem, impreuna cu Hristos, Pastele nostru, prin cruce si moarte. Prin Hristos, Crucea se transforma, se transfigureaza, devenind din obiect de chin izvor de bucurie, iar moartea, prin Invierea lui Hristos, isi pierde intelesul, puterea, devenind trecere la viata cea vesnica.
Primele 17 versete din Evanghelia Sf. Ioan, care se citesc in noaptea de Inviere, sunt un adevarat imn de slava a crestinatatii. Ele ne invaluie in duhovniceasca lumina a cuvintelor inspirate de Duhul Sfant unui om care a cunoscut deplin bucuria Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Aceste versete ne descopera cerul in care s-a pregatit din veac opera de rascumparare, nemarginita bunatate si intelepciune a lui Dumnezeu. Ne arata ca suntem ridicati la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu si de mostenitori ai Imparatiei Lui. Din acest inceput de Sfanta Evanghelie putem intelege intregul mesaj al scrierilor sfinte: bucuria omenirii pentru venirea Mantuitorului Iisus Hristos este deplina numai daca fiecare dintre noi se bucura cu adevarat (participand astfel) de Invierea Lui, caci „din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har” (Ioan 1, 16).
Astfel Invierea lui Hristos da sens bucuriei de a fi, da sens existentei umane. Hristos ne asteapta mereu cu bratele deschise pentru a ne primi in slava Invierii Sale. Avem datoria sfanta de a pastra si a marturisi acest adevar: Hristos a Inviat! Moartea a fost biruita! Numai neamurile care nu vor uita acest adevar vor birui cosmarul istoriei si-si vor dobandi mantuirea, caci biruinta vesnica si adevarata este numai cea izvorata din Invierea Domnului Hristos! Cred in Hristos! Cred in Inviere! Cred in biruinta neamului meu, aici si dincolo de moarte!
